Fiecare ființă vie are un sistem de ghidare încorporat sau un mecanism de atingere a scopului, instalat de Creator pentru a ajuta la atingerea scopului, care în termeni largi înseamnă „viața“. La om, scopul „de a trăi“ înseamnă mai mult decât simpla supraviețuire, el având nevoi afective și spirituale pe care animalele nu le au. Mecanismul succesului îl poate stimula să găsească răspunsuri la diverse probleme, să inventeze, să scrie poezii, să conducă o afacere, să exploreze noi orizonturi în știință, să-și găsească liniștea sufletească și să-și dezvolte o personalitate mai complexă sau să atingă succesul sub orice altă formă de care este strâns legat în ideea de „a trăi“. Fiecare ființă umană în parte a fost concepută pentru succes de către Creatorul său. Totodată, fiecare ființă umană are acces la o putere mai mare decât cea de sine. Dumnezeu nu a creat o ființă model și nici nu a etichetat-o spunând „asta e“. Fiecare este un individ unic, așa cum fiecare fulg de nea este unic în sine.
Oamenii sunt capabili de lucruri mărețe
Sfânta Scriptură ne învață că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Lui, micșorându-l cu puțin față de îngeri. Un Creator atotputernic, iubitor și înțelept nu ar fi creat un „produs inferior”, așa cum un mare maestru nu ar picta niciodată pe o pânză de proastă calitate. Un asemenea Creator nu ar proiecta în mod deliberat un produs care să dea greș, ci El este Cel care urmărește același lucru în creația sa ca un părinte pământean în copiii săi. Atunci ce ar putea aduce mai multă slavă, mândrie și satisfacție unui părinte decât să vadă că le merge bine copiilor, că reușesc în viață și că își pot exprima întru totul capacitățile și talentele? Iisus Hristos ne spune să nu punem lumina sub obroc, ci să o lăsăm să strălucească întru slava lui Dumnezeu. El ne vede bărbați și femei în care și prin care poate face lucruri mărețe, ne percepe senini, încrezători și veseli. El nu ne vede niște victime jalnice ale vieții, ci stăpâni ai artei de a trăi; nu cerșind înțelegere, ci acordând ajutor celorlalți, ceea ce înseamnă să ne gândim tot mai puțin la noi înșine, fiind plini nu de egoism, ci de iubire și dorința de a-i ajuta pe alții.
Marele Creator ne-a înzestrat cu cele necesare pentru a trăi cu succes în această epocă sau în oricare alta, oferindu-ne un mecanism creator încorporat. Ceea ce încearcă să facă omul modern este să-și rezolve toate problemele prin gândirea conștientă, îngrijorându-se excesiv. Astfel, sfatul lui Hristos despre lăsarea în grija providenței („Nu vă îngrijiți de ziua de mâine“) poate părea inutil. Însă în această tensiune și preocupare pentru rezultate, trebuie să ne formăm obiceiul de a ne descătușa de infuența inhibitivă a reflectării preocupărilor egoiste privitoare la rezultate. Abia atunci când îți acorzi un moment de respiro, descoperi că există un Sine mult mai impozant. Eforturile conștiente inhibă și blochează mecanismul creator automat și, de aceea, exersați în mod conștient obiceiul de a nu vă face griji pentru ziua de mâine, acordând toată atenția momentului prezent. Momentul divin este momentul prezent. Mare parte din neliniștea și grijile distructive sunt provocate de încercarea de a face ceva ce nu poate fi făcut aici și acum, blocându-te în a „face“ ceva ce nu se poate întâmpla încă. Pe scurt, nu reacționăm la realitate, ci la ceea ce ne imaginăm noi că se va întâmpla.
Punctele negative ne aparțin, dar nu ne definesc
Iisus ne-a avertizat că este o nebunie să pui un petic dintr-un material nou pe o haină veche sau să torni vin nou în recipiente vechi. Gândirea pozitivă nu poate fi folosită eficient cu o imagine de sine deteriorată, veche și negativă. Experiența a demonstrat că atunci când părerea de sine este schimbată, lucrurile încep să concorde cu noua imagine de sine și astfel obiectivele pot fi atinse cu succes.
Psihologia a dovedit că părerile despre noi au tendința să corespundă părerilor despre alții. Când o persoană devine mai grijulie cu ceilalți, invariabil devine mai grijulie cu sine însăși. Altfel spus, îți vei cultiva o imagine personală adecvată atunci când vei începe să simți că ceilalți au o valoare mai mare. Majoritatea suntem mai buni, mai înțelepți și mai puternici, mai competenți acum decât ne dăm seama. Crearea unei imagini personale mai bune nu creează noi aptitudini, talente și puteri, ci doar le scoate la iveală și le folosește. Acceptarea de sine este mai ușoară dacă înțelegem că punctele negative ne aparțin, dar nu ne definesc. Primul pas spre a deveni mai puternici este recunoașterea slăbiciunilor. Creștinismul ne învață că primul pas spre salvarea sufletului este mărturisirea de sine și recunoașterea păcatelor. Iisus ne-a sfătuit să ne curățăm mintea de rău, dar ne-a prevenit că dacă îl alungăm pe diavol, pot veni alți șapte în locul lui. El ne-a mai spus să nu ne opunem răului, ci să-l învingem cu binele.